Minunea din noi

Plouă mărunt în inima mea
Cu lacrimi fierbinţi, dar ploaia amară
Nu poate să stingă dorul din ea,
La fel cum iubirea nu poate să moară;

Un fulger se-aprinde pe ceru-nnegrit
Şi-o stea străluceşte în ochii-ţi adânci;
Mi-eşti frate, mi-eşti prieten, amant şi iubit,
Eşti astăzi şi ieri, acum şi atunci;

Eşti lumina din soare şi ploaia din nori,
Eşti zăpada din munţi şi nisipul din mări,
Eşti apusu-n amurg, răsăritul în zori,
Eşti roua din iarbă şi dulceaţa din flori,

Eşti cuvântul din vers, un fluier din nai,
Ecou în abis – un înger din Rai,
Fericirea din suflet şi visul în doi;
Eşti speranţa din mine şi minunea din noi!