Iubire păgâna

Aş vrea să fiu pământul
Pe care-l calci în picioare
Şi vântul ce-adierea-şi
Şopteşte buzelor tale,
Un gând rătăcit ce răsare
Dintr-o rază sculptată de lună,
O noapte ce feeric se naşte
Din iubirea noastră păgâna;

Mi-e de-ajuns să cunosc infinitul
Mărginit subit de-o idee,
Să fiu un foc ce se-aprinde
Din ape - şi-i stins de-o scânteie,
Un nucleu de vis şi dorinţă,
Un ocean spumegând de iubire;
Mi-e de-ajuns să fiu doar o parte
Din visul de fericire.