Joc

Supliciu monoton şi uniform,
Coşmar comun, constant şi ireal;
Eu mă trezesc subit – dar nici nu dorm –
Mă obsedează gândul meu banal

Şi încăperea pare prea îngustă
Iar zilele apăsător de goale,
Lutul se-ncheagă în suavă crustă
De voluptatea lacrimilor tale;

…Nu ştiu ce drum s-apuc la o răscruce:
Deşi duc toate în acelaşi loc,
Niciunul către tine nu mă duce
Iar ţie ti se pare doar un joc.

Eşti sadic, egoist şi fără minte,
Un visător flamand şi însetat
De spaţiu şi de timp şi de cuvinte,
Sătul de-un joc stupid şi vinovat.