Te privesc. Tu răsari într-o ploaie de stele,
Te ridici, străluceşti şi cobori printre ele ;
Pe-o rază de lună mi-aluneci în gând
Ca şi cum numai tu ai fi pe pământ.
Te aud. Tu-mi şopteşti un ropot de ploaie
Şi stelele curg din ceruri şiroaie ;
Doar tu mai rămâi pe bolta pustie
De parcă-mi oferi surâsul tău mie.
Te simt. Privirea senină în raze de lună
Arde un strop de iubire păgână
Singuri noi rătăcim printre frunzele ude
Cu paşi infiniţi, cu privirile crude…
Despre mine
- Laury
- Ca ne-am iubit si-o stie lumea toata, e adevarat, dar cat ne vom iubi nici noi nu stim, nici lumea nu va sti si nu va sti-o, poate, niciodata. Ne-am cunoscut intr-un amurg de primavara, orchestrata in violet, in alb, in roz si-n bleu si ne-am iubit intaia oara in parcul in care vechii razboinici si scriitori de marmura privesc cu ochii-ntrebatori catre oamenii pentru care ei s-au luptat si au scris poeme de dragoste. Si ne-am iubit. Iti mai aduci aminte? Alunita, ah! Alunita ta, pe obrazul tau fin si catifelat, ca un peplum de mtase pe care eu l-am sarutat si-l mai sarut inca si-acum... Si ne-am iubit cu-atata nebunie ca statuetele albe ne-au privit cu ochi gelosi ca noi doi ne-am indragostit. Si azi noi doi inca ne mai iubim...