sâmbătă, 16 februarie 2008
Şi plouă iar...
Timpul se scurge prea încet
Şi plouă iar. În noaptea grea -
Pe trupu-mi gol - mâna ta udă, -
În ochii mei - privirea ta...
Al tău sărut, buzele-ţi dulci
Şi mângâierea ta fierbinte,
Şoaptele tale mă-nfioară;
Nici frunza vântul nu-l mai simte
Şi suntem singuri pe pământ:
Noaptea nebună de iubire
Ne e de-ajuns pentru o viaţă
Şi pentr-un vis de fericire
Şi tu mă mai priveşti o dată,
Vântul loveşte frunza rar
Şi patima iubirii noastre
Se naşte-acum... şi plouă iar...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu