Iţi sărut ochii

Simt ochii tăi arzându-mi trupul
Şi mâna-l stinge tremurând
Iar gândul şi-ale tale şoapte
Le-aud zadarnic răsunând :

Pierdută sunt pe trupul tău
Şi gustul buzelor ti-l simt -
Te-ating încet şi tu tresari
Iar eu nu pot să te mai mint :

Iţi sărut gura, pieptul tău şi ochii,
Tu mâinile mi le săruţi,
Te strig, te chem şi te visez
Dar tu nu vrei să mă asculţi ;

Iţi sărut ochii, gura ta şi pieptul,
Iţi sărut inima din el
Şi mii de ani de-ar trece astăzi
Mâine te-aş săruta la fel.

De-atâtea ori

Te simt curgând pe trupul meu
In valuri calde ce se sparg
Parcă de-o stancă îngheţată,
Lovind catarg după catarg;

Te văd privind cum străluceşti
Deasupra valurilor grele:
Tu mării vântul i-l şopteşti
Şi-o sărutare gurii mele;

Iţi aud şoaptele fierbinţi
Stingându-se în al meu piept
Şi-n urma valurilor stau
Şi răsăritul îl aştept

Şi mă îmbăt cu-al tău sărut
Şi din al buzelor parfum
Căci le-am gustat de-atâtea ori
Şi le mai gust încă şi-acum…

Ştiai?

Ştiai că trec atâtea zile
Şi toate trec de al tău dor?
Ştiai că nopţile cu tine
Trec toate, parcă, mai uşor?

Şi dac-ar trece-o veşnicie
Ar fi, cu tine, un minut,
De ne-am iubi o viaţă-ntreagă
Ar fi doar un sublim sărut?

Ştiai că stelele răsar
Decât în ochii tăi adânci?
Ştiai că timpul nu mai trece
Când tu la pieptul tău mă strângi?

Şi dacă s-ar întoarce timpul,
Tu tot o clip-ai să mai stai?
Şi tot atâtea zile-ar trece
Şi-ar trece tot de dor, ştiai?!

Joc

Supliciu monoton şi uniform,
Coşmar comun, constant şi ireal;
Eu mă trezesc subit – dar nici nu dorm –
Mă obsedează gândul meu banal

Şi încăperea pare prea îngustă
Iar zilele apăsător de goale,
Lutul se-ncheagă în suavă crustă
De voluptatea lacrimilor tale;

…Nu ştiu ce drum s-apuc la o răscruce:
Deşi duc toate în acelaşi loc,
Niciunul către tine nu mă duce
Iar ţie ti se pare doar un joc.

Eşti sadic, egoist şi fără minte,
Un visător flamand şi însetat
De spaţiu şi de timp şi de cuvinte,
Sătul de-un joc stupid şi vinovat.