Cred...

Dacă aş şti că timpul se poate opri
Mi-as dori să fii lângă mine,
Deşi... nu ştiu cine eşti.
Nu mai cred în minuni...
Nici în vise măcar,
Pentru că, atunci când visam,
Ele erau minunate
Iar tu erai o parte din ele.
Nu mai cred în speranţe...
Nici în noi nu mai cred
Pentru că, atunci când te iubeam,
Tu ai plecat
Şi tu erai o parte din noi.
Nu mai cred în iubire...
Nu mai cred nici în lacrimi
Pentru că, atunci când plângeam,
Eram fericită
Şi tu erai fericirea mea.
Acum nu mai ştiu cine eşti
Dar mi-as dori să fii lângă mine
Deşi ştiu că timpul nu se poate opri.

Când?

Când s-a oprit? Nu-mi amintesc...
Doar am simţit că nu mai trece
Şi ţi-am simţit privirea rece
Când îţi spuneam că te iubesc...


Şi ca pe-o filă dintr-o carte
Azi recitesc, a mia oară,
Din fascinanta mea povestioară
Cea mai desăvîrşită parte.

Azi retrăiesc, vrăjită parcă
Visul prin care ne-am plimbat,
În care timpul ne-a uitat
Şi nu mai vrea să se întoarcă.


Dar cand a început? Nu ştiu...
Doar o privire-a fost de-ajuns
Iar tu în suflet mi-ai pătruns
Cand eu credeam că e pustiu...